Părintele Stareț Arhimandritul Ciprian Achim

Cel  mai mare dar daruit de Dumnezeu omului din Iubire este darul cel mare al calugariei.

La calugarie  monahul(calugarul) imbraca acel   chip  ingeresc,de la tunderea in monahism el trebuie sa traiasca o viata asemenea  ingerilor,prin rugaciune neincetata,post, priveghere,slujbe si prin acestea sa ii ofere lui Dumnezeu o Dragoste deosebita atat fata de El cat si fata de Creatia Sa,in special de oameni.

Aceasta dragoste se dobandeste dupa Cuvantul Sf,Issac Sirul printr-o rugaciune continua, facuta cu foarte multa daruire si trezvie.

Toata viata duhovniceasca a fiecarui om , se bazeaza pe trezvie si atentia la cuvintele rugaciunii

Citind si studiind  “Vietile Sfintilor”, se aprinde si in inimile noastre  focul cel dumnezeiesc, pe care  Mantuitorul nostru Iisus Hristos a venit sa il arunce  pe pamant.

Acest lucru  mi s-a intamplat si mie , dar nu stiam la vremea aceea  ce semnificatie  avea aceasta aprindere, ravna care , parca ma mistuia  zi si noapte.

Aceasta mistuire consta in faptul ca parca imi spunea cineva :”lasa totul si du-te la manastire.

Un an de  zile m-am rugat la Maica Domnului  ca sa  imi descopere daca acest gand este de la Dumnezeu , sau este o inselare  diavoleasca,ce vrea  sa ma tulbure sufleteste.

Dupa un an de zile, am primitacest raspuns ,prin mintea mea,deoarece ,in ziua cand m-am hotarat sa plec la manastire,acum 11 ani,am simtit cea mai mare bucurie in inima mea.

Aceasta zi a fost chiar inainte de Inaltarea Sfintei Cruci,Duminica in care s-a cititEvanghelia ce spune asa:

“Daca voieste cineva sa vina dupa Mine,sa se lepede de sine,sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie”.

Aceste cuvinte ale Domnului Hristos,au fost atat de puternice si patrunzatoare pentru mine,incat in acel moment,dupa auzul acestor cuvinte dumnezeiesti am zis:”Voi lasa totul, si chiar astazi voi pleca la Manastire”.

Parca ceva imi spunea, ca de nu voi pleca azi,nu o sa mai  plec niciodata,caci Domnul Dumnezeu ma asteapta de multi ani.

Nu pot descrie in cuvinte,ispitele ce le-am avut atunci,deoarece tyoata lumea se impotrivea, mai ales parintii mei,crezandu-ma nebun.

Era o nebunie duhovniceasca ,pe care ei nu o puteau intelege  la momentul de atunci,au inceput sa o inteleaga dupa multi ani.

Cum am ajuns la manastire,s-a coborat peste mine o liniste si o pace duhovniceasca pe care nu am avut-o niciodata in viata  pana la acea vreme.

Cineva tot timpul imi spunea:”Trebuie sa iti plangi pacatele,sa faci ascultare ,sa fi bun si smerit ,sa nu judeci pe nimeni, chiar daca  vezi ca greseste,sa iubesti  Biserica si Sfintele slujbe si sa  fi tot timpul cu mintea la Iubirea lui Dumnezeu care te-a scos din toate desertaciunile lumesti, aceste vorbe eu cred ca erau ale ingerului meu pazitor.

Anii petrecuti in manastire , au fost pentru mine  ca o scoala duhovniceasca ,Domnul Dumnezeu ma pregatea in mod tainic , pentru o  noua misiune, mult mai importanta , aceea de a contrui o manastire,unde oamenii isi pot gasi  bucuria,linistea si pacea sufleteasca.

Nu stiam unde va fi locul manastirii,si nici zona unde trebuia construita,stiam un singur lucru,ca trebuie sa raman in planul lui Dumnezeu,si sa ascult ce mi se spune fara a –mi mai pune intrebari.

Am venit din Ardeal,din Sibiu,in pamantul Binecuvantat  al Dobrogei, unde am fost primit de IPS.Teodosie,Arhiepiscopul Tomisului cu mare bucurie.

Pentru mine, IPS.Teodosie este si va ramane  ca un Sfant pana la  sfarsitul zilelor mele,deoarce mi-a  cunoscut gandurile cu care  am venit aici.

Eu am venit   doar in vizita, insa IPS Teodosie mi-a spus :”Vizita ta  va fi aici la noi pe toata durata vietii tale,am mare nevoie de tine si ,intr-un timp foarte scurt am  sa te hirotonesc ca preot”

Lucru care s-a si intamplat asa cum  a spus dansul.

Am fost hirotonit preot,dupa care am fost trimis la o manastire de maici ca duhovnic.

Domnul Dumnezeu, a considerat  ca inca mai am nevoie de pregatire  duhovniceasca, iar dupa aproape un an, impreuna cu IPS Teodosie am luat decizia de a construi o Manastire  in apropiere de  Medgidia, care sa fie  pentru credinciosii din imprejurimi.

Am gasit frumosul loc in Comuna Mircea-Voda,unde in prima zi  dupa cfe mi-am adus containerul pentru locuit si l-am asezat,seara m-am rugat  ca Domnul Dumnezeu  sa –mi spuna  daca sunt vrednic pentru aceasta misiune inalta si daca  acest loc este binecuvantat pentru a construi  o Manastire.

In acea noapte, am avut un vis atat de frumos,incat parea ca sunt intr-o alta lume,unde era numai veselie ,si ma intrebam ce caut eu aici,fiindca nu sunt vrednic  de asemenea bucurie.

Dimineata, dupa ce m-am trezit am avut in suflet cea mai mare bucurie si iubire pe care nu le-am avut niciodata si nici nu cred ca o sa mai am vreodata.

Domnul Dumnezeu, m-a incredintat ca locul ales este binecuvantat si potrivit pentru contruirea unui locas Dumnezeiesc.

Din zi in zi,au inceput sa vina oameni credinciosi care m-au ajutat sa fac un paraclis si cateva chilii si  ma bucur foarte mult  ca sunt multi oameni care au mare dragoste fata de aceasta Manastire.

Rugamintea mea este, ca  toti oamenii binevoitori sa participe  la ridicarea acestei  Sfinte Manastiri,si imi doresc foarte mult ca aceasta Manastire  sa fie Locas de vindecare  a tuturor patimilor  trupesti si sufletesti.

 

Asa sa-mi Ajute Dumnezeu!

Amin!