Hrana pentru Mantuire

Părintele Stareț Arhimandritul Ciprian Achim Constantin Cosmin, stareţul mănăstirii Buna Vestire şi Sfinţii  doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, din comuna Mircea Vodă, judeţul Constanţa, adresează credincioşilor dornici de mântuire, câteva cuvinte pătrunzătoare şi hrănitoare de suflet.

Nu întâmplător am ales  mănăstirii pe care o reprezint  şi o păstoresc cu darul Domnului Dumnezeu, numele de Buna Vestire şi Sfinţii doctori fără de arginţi Cosma şi Damian.

Numele de Buna Vestire simbolizează vestea şi nădejdea mântuirii tuturor celor care cu credinţă vor veni la noi la mănăstire,veste şi nădejde trimisă de Maica Domnului în mănăstirea care îi poartă numele şi pe care Împărăteasa Cerului şi a pământului o ocroteşte, o apără şi o ajută.

Numele de Sfinţii Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian simbolizează tămăduirea sufletească şi trupească, a tuturor credincioşilor care se vor ruga în mănăstirea noastră, tămăduire dăruită de primii doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, după măsura credinţei fiecăruia.

Aşa cum oamenii doctori consultă şi oprează în spitalul în care se află, tot aşa şi Sfinţii doctori consultă şi oprează în mănăstirea unde ei se află  şi care le poartă numele.
După Sfântul Vasile cel Nou, mănăstirile sunt spitale duhovniceşti, de vindecare a patimilor trupeşti şi sufleteşti, aşa spunea Marele şi Dumnezeiescul Ierarh a toată lumea, lumănătorul şi dascălul Bisericii noastre.
Foarte puţin se vorbeşte astăzi de mănăstiri, de monahism şi de lucrarea cea tainică şi pătrunzătoare ce se săvârşeşte în mănăstiri.

Mănăstirea este instituţia Domnului şi  Dumnezeului nostru Iisus Hristos, caracterizată prin jertfă, Iubire şi Rugăciune.

Monahii sau călugării sunt cei care s-au lepădat de ei înşişi,sunt cei care s-au lepădat de lume  şi de plăcerile ei,sunt cei care îşi iau de bună voie crucea spirituală şi urmează Domnului Iisus Hristos  cu mare bucurie.
Domnul Iisus Hristos ne spune tuturor:”Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine,să îşi ia crucea sa şi să Îmi urmeze Mie”.(Matei 16-24).
Domnul nostru Iisus Hristos nu obligă pe nimeni, ci spune dacă vrea cineva să vină după Mine, această dorire vine din recunoştinţă şi iubire faţă de Dumnezeu Creatorul  şi Mântuitorul nostru.
Această urmare a Domnului Hristos nu este deloc una uşoară, ea necesită multă lepădare şi răbdare.
După cuvântul marelui părinte Arsenie Boca,lumea este lucrarea lui Dumnezeu.
Dar stricăciunea din lume este lucrarea păcatului.
Călugării fug de stricăciunea din lume pentru că aceasta îi desparte pe oameni de Dumnezeu.
Dar pentru că stricăciunea este aşa de tare ţesută cu lumea, călugării se leapădă de lume.
Drumul pe care trebuie să-l  parcurgă monahul sau călugărul,până ajunge la Domnul Dumnezeu este unul foarte anevoios, plin de spini şi suferinţe.
Este un drum plin de capcane şi de ispite sau încercări foarte mari,uneori chiar foarte greu de dus.
Acest drum al mănăstirii este cu atât mai greu, cu cât oamenii din lume  sunt mai răi, mai pătimaşi şi mai neascultători.
Oamenii din lume nu înţeleg şi nu vor să vadă cu ochii sufletului,această lucrare tainică şi dumnezeiască a monahismului, de care ei au mare nevoie.

Domnul Iisus Hristos a spus ucenicilor Săi:

• ”Nu voi voi m-aţi ales pe Mine,ci Eu  v-am ales pe voi,şi v-am rânduit să mergeţi şi roadă să aduceţi şi roada voastră să rămână, ca Tatăl să vă dea orice Îi veţi cere în Numele meu.”
• „Aceasta vă poruncesc:Să vă iubiţi unul pe altul”.
• „Dacă vă urăşte pe voi lumea,să ştiţi că pe Mine mai înainte de voi m-a urât.”
• „Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său, dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales  pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte”.(Sf.Ap. şi Ev.Ioan,15,16,17,18,19.).

Cu aceste versete încheiem micuţa noastră hrană duhovnicească,gândindu-ne mai adânc la mănăstiri, la monahism şi la monahi şi la tot ce ne înconjoară, văzând în toate darul şi harul lui Dumnezeu, dăruit oamenilor din iubirea supremă a Împăratului Iubirii şi al slavei, care este Domnul nostru Iisus Hristos.

Nimic nu este mai de preţ înaintea Domnului Dumnezeu,decât faptul că noi avem marea datorie de a propovădui Cuvântul lui Dumnezeu şi a lucra fiecare cu talantul lui pe care l-a primit de la Domnul şi binefăcătorul său.
Vă mulţumesc din suflet pentru înţelegere,şi totuşi vă mai spun un lucru foarte important şi de neuitat. Fiecare are obligaţia morală de a construi în lumea aceasta o biserică sau o mănăstire şi dacă nu o poate construi material,trebuie să o construiască spiritual,în inima sa.

Inima fiecărui om trebuie să fie o mănăstire sau o biserică, construită prin credinţă, iubire,răbdare, jertfă, rugăciune, post şi fapte bune.
Ajută-ne Doamne Iisuse Hristoase, să ne facem inimile noastre biserici şi mănăstiri în care să se sălăşluiască harul Duhului Tău cel Sfânt, care ne curăţeşte şi ne sfinţeşte pe noi, încă de pe acest pământ.
Amin!Amin!Amin!

Iubiţi credincioşi, aceasta este minunea minunilor, ca noi să ne facem inimile noastre biserici ale Duhului Sfânt,pentru mântuirea noastră şi a oamenilor de pe pământ.

Fie Numele Domnului Binecuvântat, de acum şi până în veac.

Cu multă dragoste pentru credincioşi, Protosinghelul Ciprian Achim, stareţul Mănăstirii Buna Vestire şi Sfinţii Tămăduitori Cosma şi Damian din Localitatea Mircea Vodă.